Articol preluat de pe www.lumealarga.ro.
Ca multe alte mode şi lucruri greu explicabile pe lumea asta, deşerturile îşi au şi ele gloria sau anonimatul lor. Este foarte greu de înţeles şi de elucidat de ce Sahara se află pe buzele, în inimile şi în mintea tuturor, în vreme ce Gobi este ca un copil orfan, la care dese ori nu se gândeşte nimeni. Ce le lipseşte oamenilor din Gobi pentru a avea un deşert faimos?
Initial s-a pornit de la ideea de a merge la Sibiu, mai ales ca pe 29 august, adica exact in acel sfarsit de saptamana, era Festivalul Medieval “Cetati Transilvane”; numai ca, pe parcurs s-a mai modificat putin traseul. Am planuit sa ne plimbam putin si prin Brasov si de acolo, de ce nu la Canionul Sapte Scari, mai ales ca ai mei amici facusera ceva planuri in avans. Bineinteles ca ne-am pus de acord si am facut intocmai.
Dupa o zi petrecuta in Sibiu, duminica pe la 6 dimineata-totusi aveam doar sambata si duminica la dispozitie-am luat trenul catre Brasov. Din pacate au cam fost ceva intarzieri si am ajuns in Brasov putin mai tarziu decat prevazuseram. Asa ca am lasat plimbarea prin Brasov, pentru alta data si am decis sa ne indreptam cu pas grabit catre Sacele, pentru ca treseul nostru catre canion incepea de undeva din acea localitate.
Citeste tot articolul »
Dupa un zbor indelungat, Bucuresti-Londra 3 ore jumatate, Londra-Chicago 8 ore jumatate, Chicago-Miami inca vreo 3 ore, la care se mai adauga timpul petrecut in aeroport vreo 9 ore in total intre escale, morti de oboseala ne-am vazut si noi ajunsi in “tinutul soarelui”.
Atat in Londra cat si in Chicago, daduseram de vreme destul de urata cu ploaie si vant puternic insa cand am ajuns in Miami, ne-a socat diferenta de temperatura. Era in jur de 12 noaptea, insa era foarte cald, o atmosfera apasatoare, sufocanta, desi cred ca plouase cu un scurt timp in urma. Nu mi-am dat exact seama daca aerul extrem de umed era de la ploaie sau daca asa era acolo de obicei, insa aveam sa aflu apoi de de fapt asa e tot timpul. Daca stai mai mult timp te obisnuiesti, insa noi am resimtit diferenta imediat nefiind obisnuiti cu un astfel de climat.
Articol preluat de pe www.lumealarga.ro
Dupa doua zile de tren, ajungem la Moscova. Pe la cinci fara ceva. Pentru inca doua ore va fi frig si intuneric, dar strazile sunt deja pline de oameni, toti imbracati in negru. Cateva minute bune chiar n-am vazut pe nimeni colorat.
Am avut doua ore de somn si saispe de umblat in Moscova, mare parte pe jos, in frig. Caci tare frig e la Moscova. Am inceput treptat sa visez la noul tren, oaza mea de odihna. Transsiberianul ne astepta la peron de pe la noua, dar nu ne-am prins initial. Pe tabela scria Pekin. De la oboseala asteptam probabil sa scrie undeva in romaneste – aici bah, urcati-va. Pekin e Beijing si Ulaan Baatarul unde coboram noi era pe aceeasi linie.
Citeste tot articolul »
Articol preluat de pe www.lumealarga.ro
Plecasem de acasa cu 26 de kile in spate, 8 in fata si vreo 7 de mancare in maini. Asa ca am lasat la Bacau (unde s-a urcat si Marius) incaltarile de treckink din picioare. Am ramas doar cu bocancii si sandalele. Am luat atatea si inca mult mai multe din pricina bagajului romanesc. Asa gandim noi, sa nu lipseasca nimic si nici sa nu cumparam pe drum. Oricum, hainele sunt a cincea parte, greul mare e din accesorii, scule si gadgeturi. Totusi va trebui sa ne mulam bine pe locuri, pe stil ca sa putem ajunge departe. Vom vedea.
Citeste tot articolul »
Montpellier este un mic orasel din sudul Frantei, la Marea Mediterana, care cu siguranta poate scapa unui turist hotarat sa viziteze sudul Frantei, din simplul motiv ca sunt o multime de alte orase si zone cu o reclama mai buna. Totusi a trebuit sa merg in Montpellier, dar nu in concediu, ci in interes de serviciu, insa am avut grija sa am timp si de o scurta vizita in oras.
De mult imi doream sa ajung si eu la Babele “pe jos”. Cu telecabina mai fusesem, dar nu are acelasi farmec. Decizia de a merge fost luata instantaneu, in timpul unei excursii cu amicii la Sapte scari. Initial a fost un ” daca am face si asta? ” care ulterior s-a transformat in ” hai sa facem! “.
Citeste tot articolul »
Dupa un drum de cateva ore bune cu trenul, am ajuns in cele din urma in Tusnad unde am fost intampinati de o ploaie torentiala, care bineinteles ca s-a oprit atunci cand ne-am cazat la pensiune; avuseseram rezervare la pensiunea Iris.
Spre seara ne-am plimbat putin prin statiune. Am ajuns la lacul Ciucas, unde am facut o mica plimbare cu barca, dupa care am mers sa vedem cateva izvoare de apa minerala.
Daca aveti un drum pe Trasnfagarasan, sau doar vreti sa vedeti barajul Vidraru, atunci aveti ocazia ideala sa faceti un traseu frumos si usor in zona: Valea lui Stan.
Traseul incepe undeva mai jos de baraj si, dupa ce mergi unpic prin padure, incepe sa se arate un peisaj cu totul diferit: apele au taiat frum printre stanci, lasand loc de o plimbare pe scari mai mici sau mai mari, pe langa cascade, apa fortandu-te cel putin o data sa te descalti si sa mergi prin ea. Ca grad de dificultate… traseul poate fi facut de oricine, chiar in adidasi daca e vreme frumoasa, desi nu o sa recomand nimanui sa faca trasee incaltat asa.
Citeste tot articolul »
Piatra Craiului, sau Crai-ul (cum il alintam cei care mergem pe el) este un munte atipic. Poate tocmai asta genereaza fascinatia pe care multi o au pentru el, cei care il evoca in cantece de munte si il traverseaza indiferent de vremea intampinata.
Citeste tot articolul »
