Varosiva, Warsaw, Warszawa.. numeste-o cum vrei, ramane tot capitala Poloniei, tara reconstruita.
O numesc “tara reconstruita” pentru ca oricat m-am plimbat prin ea imi da impresia constanta ca totul e nou, ca un studio la Hollywood. Polonia este intr-o continua abosrbtie de fonduri europene pentru reconstructia mostenirii sale culturale, pe care o pretuieste mai mult decat tari care inca o au pe cea originala (cum este Romania), si incearca sa si-o vanda.
Citeste tot articolul »
Miami… nu o sa incep sa dau tot felul de detalii de natura geografica, despre populatie, industrie sau mai stiu eu ce alte lucruri care se pot gasi si pe Wikipedia.
Am sa spun cum mi s-a parut mie, un turist de rand… La prima vedere este un oras “luminos”. Nu stiu exact daca asta e cuvantul potrivit, insa pe timpul zilei iti da senzatia de lumina, de usor…Asta pentru ca toate cladirile, toti zgarie norii au culori ca albastru deschis, alb, gri deschis, spre deosebire de New York, unde totul iti da senzatia de inchis. Pot face comparatia asta pentru ca am vazut ambele orase. Nu pot spune care imi place mai mult, pentru ca fiecare este unic in felul lui.
Citeste tot articolul »
Multa lume crede ca este o destinatie de fite sau de lux, fiind pe Coasta de Azur. Pot spune ca nu e chiar asa. Luxul este la cativa zeci de kilometri in Nord, la Monte Carlo. In Nisa te poti duce linistit atata vreme cat nu folosesti serviciile ultra-centrale (hoteluri, restaurante), ci doar plaja.
Ce mi-a placut este faptul ca nu este totul stralucitor si impecabil, ci mai degraba in stilul frantuzesc, neatent aranjat dar curat si cochet. Cladiri vechi, dar care nu se darama pe tine, fara aer conditionat (nu e voie daca strica arhitectura cladirii), o strada de promenada absolut superba unde lumea se plimba seara, se da cu role, sketeboard, bicicleta; un port impecabil ticsit de yachturi, un deal care iti ofera o panorama de neuitat….
Citeste tot articolul »
Articol preluat de pe www.lumealarga.ro.
Ca multe alte mode şi lucruri greu explicabile pe lumea asta, deşerturile îşi au şi ele gloria sau anonimatul lor. Este foarte greu de înţeles şi de elucidat de ce Sahara se află pe buzele, în inimile şi în mintea tuturor, în vreme ce Gobi este ca un copil orfan, la care dese ori nu se gândeşte nimeni. Ce le lipseşte oamenilor din Gobi pentru a avea un deşert faimos?
Initial s-a pornit de la ideea de a merge la Sibiu, mai ales ca pe 29 august, adica exact in acel sfarsit de saptamana, era Festivalul Medieval “Cetati Transilvane”; numai ca, pe parcurs s-a mai modificat putin traseul. Am planuit sa ne plimbam putin si prin Brasov si de acolo, de ce nu la Canionul Sapte Scari, mai ales ca ai mei amici facusera ceva planuri in avans. Bineinteles ca ne-am pus de acord si am facut intocmai.
Dupa o zi petrecuta in Sibiu, duminica pe la 6 dimineata-totusi aveam doar sambata si duminica la dispozitie-am luat trenul catre Brasov. Din pacate au cam fost ceva intarzieri si am ajuns in Brasov putin mai tarziu decat prevazuseram. Asa ca am lasat plimbarea prin Brasov, pentru alta data si am decis sa ne indreptam cu pas grabit catre Sacele, pentru ca treseul nostru catre canion incepea de undeva din acea localitate.
Citeste tot articolul »
